Iurie Chirinciuc

Tinerii și Diaspora

vor salva                    

Neamul și Țara !

Eminescu să ne judece

26.08.2019
Share Button


Astăzi marcăm 168 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, poetul nepereche al literaturii române. Ani de-a rândul vin la bustul Lui de pe Aleea Clasicilor, convins că vom demonstra odată și odată acestei lumi în fierbere că Eminescu a avut perfectă dreptate când a spus răspicat: Suntem români și punctum. Nu sunt critic literar, dar sunt împătimit de tot ce a scris Eminescu. Sunt mândru că sub auspiciile creației sale România și Republica Moldova marchează astăzi și Ziua Culturii Naționale. Sunt trist că la Chișinău noi abia urmează să ne pătrundem de importanța acestui eveniment în speranța că îl vom recupera când, după 2018, la putere va veni o nouă clasă politică, având viziuni moderne asupra lumii și a locului României Unite în această lume. În acest context Mihai Eminescu e poetul speranțelor noastre. El, prin creația sa, a alungat mereu deznădejdea din sufletul intelectualilor basarabeni care au ținut aprinsă candela românismului, a credinței în Neam și în Țară. Îl văd pe unul venind ca un curcan la bustul lui Eminescu gată se le spună că este născut în Moldova, și că este moldovean. Televiziunile lor vor face mare tam-tam din asta și noi va trebui să ne întrebăm onest, de ce nu am reușit pe parcursul a 27 de ani să-l recuperăm pe Eminescu, să curmăm orice intenție de a transforma creația Marelui poet într-o măsură propagandistică sterilă. Trebuie să ne mai întrebăm onest, fără a ne privi chiorâș și a arăta cu degetul, de ce în multe instituții de învățământ din R.Moldova evenimentul este marcat de ochii lumii sau nu este consemnat deloc. Erupțiile moldovenismului de grotă, al adepților națiunii civice moldovenești sunt pe cale de a altera iarăși conştiinţa noastră naţională şi a ne arunca înapoi de pe Drumul drept al Reîntregirii pe care am pornit greu,dar sigur. Aș vrea ca anumiți lideri politici de la Chișinău să conștientizeze că Eminescu pentru noi a fost, este și va fi cel care ne-a redat conștiința de sine ca neam românesc. Eminescu trebuie studiat, fiindcă odată cu el Basarabia s-a întors acasă. Mircea Eliade, scria: „El ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român”. Sub aceste timpuri grele noi trebuie să ne îngrijim ca din Teiul Sfânt al lui Eminescu să crească noi mlădițe pe care să învățăm a le apăra. Noi, spre marele meu regret, am permis ca acest mlădițe ale viitoarelor noastre generații să fie smulse și altoite pe alți pomi sau să fie aruncate ca netrebuincioase. Aceasta este cea mai mare pierdere suportată și ea trebuie recuperată. Putem, suntem noi capabili pe aceste trei palme de pământ să ne ocrotim viitorul? Acum a venit timpul ca poetul să ne judece și sunt convins că mulți dintre cei care se consideră cu stea în frunte și la propriu, și la figurat nu vor susține acest examen. De ce? Ei ne vor în groapa cu deșeuri a istoriei, aruncați acolo fiind de cei care, necitindu-l pe Eminescu cred că vor crea un nou neam, al depravaților care ”fac din noapte ziuă și-ai zilei ochi închid”. Înregistrez acum la scenă deschisă divagații privind integrarea europeană care va elimina problema reîntregirii. România, ca stat membru al UE, nu este o barieră în acest proces, ea, dimpotrivă, îl facilitează. Astăzi e dar timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român, în necesitatea imperioasă a Reîntregirii lui. Evident, bătălia pentru neam și țară continuă chiar dacă noua conjunctură geopolitică nu e favorabilă. Frontiera euro-atlantică s-a mutat pe Prut, iar la Chișinău se discută în mod frecvent despre un stat „polietnic şi multicultural”. Noi trebuie să ne apărăm cu Eminescu, conștienți fiind de faptul că regăsirea naţională a românilor basarabeni a fost posibilă prin El. ”Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea”, scria Eminescu. Trebuie să fim conștienți de faptul că există forțe proimperiale la Chișinău care vor să întoarcă înapoi roata istoriei, care vor ca neamul să fie dus iarăși în Siberii de gheață. Eminescu, gazetarul exclama cu durere: ”Rusia voieşte să ia Basarabia cu orice preţ: noi nu primim niciun preţ. Primind un preţ, am vinde; şi noi nu vindem nimic!...Românul care ar cuteza să atingă acest principiu ar fi un vânzător, remarca Poetul. Nu fac registre ale celor care au vândut Banca de Economii, au concesionat aeroportul, erau gata să vândă Moldtelecomul rușilor și să le concesioneze căile ferate. Îndemn la vigilență și la luptă demnă pentru Neam și Țară în această mare zi când s-a născut Marele Eminescu, cel care a scris:

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Share Button