Mâine, 24 februarie, românii marchează sărbătoare populară a iubirii, Dragobetele.
E bine să știm că sărbătoarea vine de la vechii daci, fapt ce denotă că suntem un neam nobil, care are rădăcini adânc împlântate în acest pământ și că trebuie să-l facem înfloritor prin iubire de aproape. Iar aproapele începe, firește, cu iubita, cu soția, cu vlăstarele cărora le-am dat viață.
La vechii daci Dragobetele era considerat un zeu peţitor care oficia în cer, la începutul primăverii, nunta tuturor animalelor. De-a lungul veacurilor românii au transfigurat Dragobetele, acesta ajungând să fie considerat ca zeitate ce îi ocroteşte şi le poartă noroc îndrăgostiţilor.
A devenit protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care ţine tot anul, precum cea a păsărilor ce ''se logodesc'' în această zi.
Nu intru în alte detalii, ci insist asupra semnificației acestei sărbători pentru noi, românii basarabeni. Primul politician care a readu-s la noi în anii independenței, a fost Mihai Ghimpu, președintele PL. Tradiția aceasta va fi continuată mâine, când liberalii vor dărui brățare - Mărțișor tuturor locuitorilor Chișinăului, indiferent de naționalitate, îndemnându-i să se iubească și să respecte făptuirile înaintașilor.
„Iubim cu sufletul, inima, să ne unim pentru a iubi și a crea tot ce e frumos în jurul dragostei. Consider că, dragostea e cea mai mare putere pe care o deține omul”, a afirmat Mihai Ghimpu la una dintre sărbătorilor care a avut loc la sediul Partidului Liberal.
Iar Dorin Chirtoacă, primarul care a crezut și crede în viitorul românesc al Chișinăului, a intrat cu tinerii liberali în troleibuzele care circulau pe lângă Primărie și a dăruit tuturor pasagerilor Mărțișoare cu ocazia acestei sărbători a Dragostei.
Care a fost scopul urmărit? De a reveni la legile noastre strămoșești, de a demonstra că Lupul dacic, Dragobetele, alte sărbători sunt ale noastre și că trebuie să le apărăm așa precum au făcut-o dacii din munții Daciei,cu râuri și câmpii mănoase, oamenii frumoși și puternici care nu doreau nimic altceva decât să poată munci in pace, dar care nu ezitau nicio clipă să pună mâna pe arme când vreun dușman nesocotit â încălca hotarele sfinte ale tarii…
Aduc semnificația legendelor la zilele de mâine – poimâine, la acest an fierbinte când suntem iarăși chemați să luptăm pentru cauză, pentru țară și pentru neam. Având ființele care ocrotesc focul în vatră, copiii și lăcașul nostru, noi bărbații acestui pământ va trebui să demonstrăm că vânzătorii de neam și de țară, cei care vor să fure tot ce a creat un popor harnic prin osteneala și sudoarea nu vor avea sorți de izbândă.
Deci, semnificația sărbătorii de mâine e una profund patriotică: iubim și simțim românește în anul Centenarul Unirii.
Cu toate acestea, Dragobete este şi un zeu al bunei dispoziţii. De ziua lui se organizează petreceri care prilejuiesc înfiriparea unor noi iubiri, logodne şi chiar căsnicii. Să ieșim mâine, dintr-un sentiment de solidaritate, de demnitate națională și să arătăm că acest pământ este al nostru chiar dacă acceptăm și Maslenița unor minorități.
Sun sigur că va veni o zi când în Basarabia, așa ca pe timpuri, satele româneşti va răsuna de veselia tinerilor şi peste tot se va auzi: ''Dragobetele sărută fetele!''. Mâine, odată cu acest aforism să nu uităm să îndemnăm să fim ”Uniți pentru Unire!”.